Datorită structurii moleculare minuscule a componentelor unui ulei esenţial, acestea sunt extrem de concentrate. O picătura conţine aproximativ 40 milioane-trilioane de molecule. Noi avem 100 de trilioane de celule în corpul nostru, ceea ce înseamnă foarte mult, dar o picătură de ulei esenţial conţine suficiente molecule cât să acopere fiecare celulă din organismul nostru cu 40 000 de molecule. Ţinând cont de faptul că e nevoie de numai o moleculă pentru a deschide un receptor şi a comunica cu ADN-ul pentru a-i altera funcţia celulară, întelegeţi de ce, dacă luăm numai o singură picătură sau inhalăm o cantitate foarte mică de vapori de ulei încarcă receptorii, iar aceştia se blochează fără a reacţiona – când o cantitate mică ar fi fost de ajuns. De aceea, când e să folosim uleiuri, noi spunem mereu: „uneori, mai putin înseamnă mai bine“. Câteodată, însă, şi mai mult e mai bine. A şti să faci diferenţa este, de fapt, arta aromaterapiei.
Uleiurile esenţiale sunt mixturi de zeci, chiar sute de componente, toate fiind alcătuite din carbon şi hidrogen, şi uneori, oxigen. Toate uleiurile esenţiale sunt alcătuite, în principal, dintr-o clasă de componente organice constituite din unităţi de izopren. O unitate de izopren este un set de cinci atomi de carbon conectaţi cu opt hidrogeni ataşati a cărei formulă este C5H8. Greutatea moleculară sau unitatea de izopren este de numai 68 uma, foarte mică.
Moleculele formate din unităţi de izopren sunt toate clasificate drept „terpene“.Terpenele sunt cele care fac ca uleiurile esenţiale să fie unice în lumea substanţelor naturale.
Fenolii şi fenilpropanoidele sunt compuşi din molecule de carbon cu un inel hexagonal ce incorporeaza o unitate de izopren cu un radical hidroxil atasat (OH). Există zeci de varietăţi de fenoli şi fenilpropanoide. Acestea se găsesc în
- Anise (Anason) 90%
- Clove (Cuişoare) 80%
- Basil (Busuioc) 70%
- Oregano 70%
- Thyme (Cimbru) 48%
- Calamus (Trestie) 30%
- Cinnamon (Scorţişoară) 25%
- Cassia 8%
În timp ce fenolii creează condiţii în care viruşii şi bacteriile dăunătoare nu pot trăi, cea mai importantă funcţie îndeplinită de fenoli şi fenilpropanoide este aceea că ele curăţă receptorii celulelor. Fără a curăţa aceşti receptori, celulele nu pot comunica, iar organismul nu funcţionează cum trebuie, ceea ce duce la îmbolnăvire.
Monoterpenele sunt compuşi ce conţin două unităţi de izopren, şi anume zece atomi de carboni şi 16 atomi de hidrogen per moleculă (C10H16) – greutate moleculară 136 uma la o monoterpenă de hidrocarbon. Se estimează circa 2000 de varietăţi de monoterpene.
Monoterpenele se găsesc în cele mai multe uleiuri esenţiale:
- Grapefruit (Grepfrut 92%)
- Angelica (80%)
- Frankincense (Tămâie 77%)
- Cypress (Chiparos 77%)
- Galbanum (75%)
- Pine (Pin 60%)
- Rose of Sharon (Trandafirul din Sharon 54%)
- Juniper (Ienupăr 54%)
- Spruce (Molid 50%)
- Myrtle (Mirt 37%)
- Hyssop (Isop 30%)
- Peppermint (Mentă 11%)
Pe lângă faptul că prezintă o varietate de proprietăţi vindecătoare, cea mai importantă abilitate a monoterpenelor este aceea că pot reprograma informaţiile „transcrise“ gresit la nivelul memoriei celulare ( ADN-ul) (restaurarea imaginii lui Dumnezeu, Geneza 1:26). Printr-o codare inadecvată instituită la nivelul memoriei celulare, celulele nu funcţionează corespunzător şi apar bolile, inclusiv boli fatale.
Sescviterpenele sunt compuşi ce conţin trei unităţi de izopren, în speţă 15 carboni şi 24 hidrogeni per moleculă (C15H24) – greutate moleculară 204 uma la o sescviterpenă de hidrocarbon. Există peste10 000 feluri de sescviterpene.
Sescviterpenele sunt principalii compuşi din
- Cedarwood (Cedru 98%)
- Vetiver (96%)
- Sandalwood (Aloes – Lemn de santal- 95%)
- Patchouli (85%)
- Ginger (Ghimbir 70%)
- Myrrh (Smirnă 60%)
- Spikenard (Nard 50%)
- Black Pepper (Piper negru 47%)
- Galbanum (4%)
- Frankincense (Tămâie 8%)
Moleculele sescviterpenelor transportă moleculele de oxigen la nivelul celulelor, aşa cum face hemoglobina în sânge. Sescviterpenele pot, de asemenea, şterge sau deprograma coduri scrise greşit în memoria celulară. Se susţine că sescviterpenele sunt foarte eficiente în combaterea cancerului. Problema principală cu o celulă canceroasă este aceea că ea conţine informaţii eronate, iar sescviterpenele pot şterge aceste informaţii confuze. În acelaşi timp, oxigenul transportat de moleculele sescviterpenelor creează un mediu în care celulele canceroase nu se pot reproduce. Aşadar sescviterpenele le aplică celulelor canceroase o dublă lovitură – una prin care le dezactivează acţiunea greşit codată şi o a doua care le stopează evoluţia.
Asociaţia medicală americană susţine că, dacă ar găsi un agent care să traverseze bariera sânge-creier, ar putea găsi şi remediul pentru afecţiuni precum boala lou gehrig, scleroză multiplă, alzheimer, parkinson. Asemenea agenţi există deja şi sunt disponibili încă din vremurile biblice. Agenţii aceştia sunt, fireşte, uleiurile esenţiale – cu precădere cei care conţin moleculele de sescviterpene ce oxigenează creierul.
Triplă acţiune de fenoli, monoterpene şi sescviterpene care se găseşte în uleiurile esenţiale constituie unul dintre factorii importanţi, răspunzători pentru acţiunea terapeutică atât de cunoscută celor care utilizează uleiurile esenţiale. S-a descoperit că multe dintre uleiurile care conţin fenoli, monoterpene şi sescviterpene sunt eficiente în tratarea mai multor afecţiuni, boli şi leziuni. Există ipoteza conform căreia această combinaţie asigură urmatoarele acţiuni:
- Mai întâi se curăţă receptorii: fenolii şi fenilpropanoidele (precum şi cetonii, alcoolurile şi aldehidele) pot curăţa receptorii aflaţi la suprafaţa celulelor, operaţiune care permite transferul adecvat al hormonilor, peptidelor, neurotransmiţătorilor, steroizilor şi a altor mesageri celulari.
- În al doilea rând, se deprogramează informaţiile negative: se pare că sescviterpenele acţionează la nivel subcelular, afectând fluiditatea membranei şi facilitând transferul de oxigen. Sescviterpenele pot şi ele influenţa transportul de materiale din interiorul celulei. Acest lucru permite accesul la ADN şi ARN, care dă o bază ştiinţifică pentru „deprogramarea sau ştergerea informaţiilor incorecte din memoria celulei“, la care se face, adeseori, referire în cercurile de vindecare holistică.
- În al treilea rând, se reprogramează informaţiile corecte: monoterpenele, care lucrează atât la nivel celular, cât şi la nivel intracelular, asigură protecţie în faţa radicalilor liberi şi acţionează la nivelul celulei pentru a produce lanţuri programate corect de ARN şi ADN, ceea ce ajută la asigurarea unei bune comunicări între celule şi menţine funcţiile corpului în bună stare.